Testarea de către terți explicată: Ce verifică de fapt certificările USP, NSF și ConsumerLab

Testarea de către terți explicată: ce problemă rezolvă?

Aceasta umple un gol din legislația SUA. Suplimentele nu au nevoie de aprobarea FDA înainte de a fi vândute, iar producătorii garantează pentru propriile etichete. Testarea independentă este o modalitate voluntară prin care o companie poate dovedi că eticheta sa este exactă și prin care un cumpărător poate verifica acea afirmație.

Dietary Supplement Health and Education Act din 1994 a plasat suplimentele sub legislația alimentară. Producătorii trebuie să respecte regulile actuale de bune practici de fabricație din 21 CFR Part 111, dar nimeni din afara companiei nu testează un produs înainte ca acesta să ajungă pe raft. Aplicarea legii de către FDA are loc în mare parte ulterior, prin inspecții, scrisori de avertizare și retrageri de pe piață.

Cercetătorii au susținut ani de zile că acest sistem post-factum acționează lent. O analiză din 2015 din American Journal of Public Health a descris acțiunea FDA împotriva suplimentelor falsificate ca fiind prea limitată și prea târzie pentru a proteja consumatorii (Starr, 2015, Am J Public Health). Datele privind medicamentele ascunse susțin această îngrijorare. Din 2007 până în 2016, FDA a identificat 776 de suplimente falsificate de la 146 de companii, iar 157 dintre acestea conțineau mai mult de un ingredient neaprobat (Tucker et al., 2018, JAMA Netw Open). Problemele nu se limitează la medicamentele ascunse. O analiză a 51 de produse pe bază de plante ayurvedice vândute în Statele Unite a constatat încălcări ale etichetării la 61% dintre ele (Jordan et al., 2023, Food Control), iar o analiză mai veche a 12 produse fără prescripție medicală cu precursori de steroizi a constatat că 11 conțineau mai puțin decât cantitatea etichetată (Green et al., 2001, Clin J Sport Med). Testarea de către terți nu repară legea, dar oferă companiilor atente o modalitate de a se separa de acea parte a pieței.

Ce verifică mai exact un laborator?

Majoritatea programelor acoperă trei întrebări: dacă fiecare ingredient este identificat corect, dacă cantitatea măsurată se încadrează într-un interval permis față de declarația de pe etichetă și dacă contaminanții sunt sub limitele stabilite. Unele programe adaugă testarea dizolvării, screeningul pentru substanțe interzise și un audit al fabricii.

Testarea identității utilizează metode precum cromatografia de lichide de înaltă performanță, spectrometria de masă și, pentru plante, microscopia sau analiza ADN. Aceasta depistează un ingredient mai ieftin înlocuit în locul unuia scump. Produsele botanice sunt cele în care înlocuirile sunt cel mai frecvente. Un studiu de codificare pe bază de ADN a constatat că 59% din 44 de produse pe bază de plante conțineau specii de plante care nu erau menționate pe etichetă, iar substituția a avut loc în 30 din cele 44 (Newmaster et al., 2013, BMC Med).

Testarea cantității compară cantitatea măsurată cu eticheta. Fiecare program își stabilește propriul interval acceptabil, iar intervalele diferă în funcție de tipul de ingredient, astfel încât un compus marker botanic poate avea o marjă mai largă decât o vitamină. Testarea contaminanților acoperă de obicei plumbul, arsenul, cadmiul și mercurul, numărul de microbi cum ar fi levurile, mucegaiurile, E. coli și Salmonella, iar în unele programe reziduurile de pesticide și solvenți.

Identitatea și cantitatea pot fi greu de măsurat chiar și pentru laboratoare bine echipate. Metodele validate pentru amestecuri botanice complexe sunt încă în curs de dezvoltare, acesta fiind unul dintre motivele pentru care NIH și partenerii federali au investit în materiale de referință și baze de date de etichete verificate analitic (Betz et al., 2018, J Nutr).

Cum diferă USP, NSF, Informed Sport și ConsumerLab?

USP Verified și certificarea NSF sunt programe finanțate de producători care combină testarea produselor cu audituri ale facilităților și verificări continue. NSF Certified for Sport și Informed Sport adaugă screeningul pentru substanțe interzise în sport. ConsumerLab cumpără produse cu amănuntul și publică rezultatele, dar nu auditează fabricile.

USP este o organizație nonprofit care elaborează, de asemenea, standardele oficiale de calitate utilizate pentru medicamente în Statele Unite. Programul său pentru suplimente verifică dacă produsul conține ingredientele enumerate în cantitățile declarate, nu depășește limitele pentru contaminanții specificați, se dezagregă corespunzător și a fost fabricat conform bunelor practici de fabricație. NSF, de asemenea nonprofit, derulează un program de certificare a conținutului bazat pe standardul său pentru suplimente alimentare și un program pentru sport suprapus peste acesta.

Informed Sport, administrat de compania de laboratoare LGC, se concentrează pe substanțele interzise și testează loturile înainte de lansare. ConsumerLab este o companie cu scop lucrativ cu un model diferit: alege produse, le cumpără din magazine și de pe site-uri web, le testează și publică rezultate de tip admis/respins cu cantitățile măsurate. Companiile pot plăti pentru o direcție de „certificare voluntară”, dar evaluările de bază nu depind de participarea producătorului.

Merită să acord atenție unei certificări pentru sport dacă nu sunt sportiv?

Adesea, da. Testele pentru substanțe interzise caută stimulente, agenți anabolizanți și alte medicamente pe care analizele standard pentru contaminanți s-ar putea să nu le includă. Acești compuși apar ca ingrediente nedeclarate în categorii pe care le cumpără și consumatorii obișnuiți, cum ar fi suplimentele pre-workout, produsele pentru slăbit și formulele de „susținere a testosteronului”.

Studiul internațional realizat de Geyer și colegii săi a achiziționat 634 de suplimente non-hormonale de la 215 furnizori din 13 țări. După excluderea probelor care nu au putut fi analizate în mod fiabil, 94 de produse (14,8%) conțineau steroizi anabolizanți care nu erau menționați pe etichetă (Geyer et al., 2004, Int J Sports Med). Cei mai mulți cumpărători nu încercau să ia steroizi. Ei cumpărau proteine, vitamine și aminoacizi.

Dacă luați creatină, proteine sau orice produs pentru performanță, o certificare pentru sport este un criteriu rezonabil de departajare, chiar dacă nu veți trece niciodată printr-un test antidoping. Pentru vitamine și minerale simple, o certificare generală este de obicei suficientă.

Ce îmi spune un certificat de analiză?

Un certificat de analiză (COA) raportează rezultatele testelor pentru un anumit lot. Un certificat util indică numele laboratorului de testare, menționează numărul de șarjă sau de lot, listează fiecare test împreună cu metoda sa, specificația și rezultatul real și este datat. Cifrele sunt mai informative decât cuvântul „conform”.

Începeți prin a compara numărul de lot de pe COA cu cel tipărit pe flaconul dumneavoastră. Un COA pentru un alt lot vă oferă informații despre acel lot, nu despre al dumneavoastră. Apoi, verificați dacă laboratorul este acreditat conform ISO/IEC 17025, standardul pentru laboratoarele de testare. Citiți apoi rezultatele. „Plumb: 0,12 ppm (limită 0,5 ppm)” este clar. „Metale grele: conform” nu este, deoarece nu puteți vedea cât de aproape a fost rezultatul de limită sau ce metale au fost testate.

Verificați, de asemenea, dacă certificatul de analiză (COA) vizează produsul finit sau doar o materie primă. Multe mărci pun la dispoziție certificatul furnizorului pentru pulberea pe care au cumpărat-o, ceea ce este util, dar nu ține cont de nimic din ceea ce s-a întâmplat în timpul omogenizării și încapsulării. Pentru un exemplu privind motivele pentru care sfera de cuprindere a unui panel de metale grele contează, consultați articolul nostru despre testarea taliului în shilajit.

Înseamnă certificarea GMP că un produs a fost testat?

Nu de una singură. Regulile de bune practici de fabricație (GMP) acoperă modul în care funcționează o unitate: verificările de identitate ale materialelor recepționate, controlul proceselor, curățenia, ținerea evidențelor și gestionarea reclamațiilor. O mențiune precum „GMP” sau „fabricat într-o unitate GMP” descrie fabrica, nu conținutul flaconului dumneavoastră specific.

Conformitatea cu GMP este cerută prin lege pentru fiecare producător de suplimente din SUA, astfel că sintagma de pe o etichetă este mai degrabă o cerință de bază decât un semn distinctiv. Unele companii angajează auditori externi pentru a le certifica sistemele GMP, ceea ce adaugă credibilitate, însă auditul analizează în continuare procedurile, mai degrabă decât să testeze produsele finite. Cea mai solidă poziție o reprezintă o unitate auditată GMP împreună cu testarea independentă a produsului finit, lucru pe care îl combină programele USP și NSF.

Ce se întâmplă atunci când un produs pică testele?

În programele finanțate de producători, un produs care pică testele pierde dreptul de a utiliza sigiliul până când compania remediază problema și trece din nou testele. ConsumerLab publică eșecurile în mod deschis. Un test privat picat nu declanșează prin el însuși o retragere inițiată de FDA, deși un organism de certificare poate raporta constatări grave privind siguranța.

Intervalul de timp dintre un test picat și retragerea unui produs de pe piață poate fi lung. Când cercetătorii au achiziționat suplimente la cel puțin șase luni după retragerile ordonate de FDA pentru medicamente ascunse, aproximativ două treimi încă conțineau o substanță farmaceutică interzisă (Cohen et al., 2014, JAMA). Unele produse menționate în avertismente repetate ale FDA au reapărut a doua sau a treia oară cu noi ingrediente ascunse (Tucker et al., 2018, JAMA Netw Open). O listare actuală a certificării este o dovadă că un produs a trecut recent testele. De aici nu rezultă că restul pieței este supravegheat cu aceeași viteză.

De ce costă adesea mai mult produsele certificate?

Certificarea adaugă costuri recurente: taxe de program, audituri, testarea de rutină a loturilor, documentație și, în multe cazuri, materii prime calificate mai scumpe. Aceste costuri sunt integrate în preț. Taxele variază în funcție de program și de numărul de produse, iar organismele de certificare nu publică o listă unică de prețuri.

O modalitate corectă de a evalua costul suplimentar este costul per doză verificată. Dacă o vitamină D certificată costă cu câțiva cenți mai mult pe zi decât una neverificată, plătiți acea diferență pentru confirmarea independentă a dozei și a limitelor de contaminanți. Pentru un supliment administrat zilnic timp de ani de zile, aceasta este o sumă mică pentru o certitudine. Comparația se schimbă atunci când produsul necertificat are publicate COA-uri recente de lot de la un laborator acreditat; în acest caz, diferența privind nivelul de asigurare este mai mică.

Mărcile mici adesea nu își pot permite programe complete de certificare. Acest lucru nu înseamnă că produsele lor sunt slabe, dar mută sarcina dovezii asupra lor. O marcă mică ce publică certificate de analiză specifice lotului, cu rezultate numerice, dă dovadă de mai multă transparență decât o marcă mare cu un slogan și fără date.

Cum pot verifica un sigiliu în mai puțin de un minut?

Mergeți pe site-ul web al organismului de certificare, căutați marca și numele produsului și confirmați că produsul și formatul exact (capsulă, pulbere, jeleu) sunt listate. Dacă nu sunt, considerați sigla de pe flacon ca fiind neverificată și contactați organismul de certificare sau marca.

Folosiți linkurile din tabelul comparativ de mai sus. Două detalii îi induc pe oameni în eroare. În primul rând, certificarea se aplică de obicei unor produse specifice, nu unei întregi mărci, astfel că un ulei de pește certificat nu acoperă și multivitaminele aceleiași companii. În al doilea rând, produsele reformulate pot pierde sau pot avea nevoie să își reînnoiască certificarea, astfel încât designul mai vechi al unui flacon cu sigiliu s-ar putea să nu corespundă cu ceea ce se vinde în prezent.

Când nu există un sigiliu, un scurt e-mail prin care întrebați „Puteți trimite certificatul de analiză pentru numărul de lot X, inclusiv rezultatele pentru metale grele și microbiologie, precum și numele laboratorului de testare?” vă spune multe. Un răspuns prompt cu un raport complet este un semn bun. Tăcerea sau un răspuns de un singur rând de tipul „toate produsele noastre sunt testate” nu este.

Ce nu îmi poate spune testarea efectuată de terți?

Nu vă poate spune dacă un produs funcționează, dacă doza este potrivită pentru dumneavoastră, cât de bine este absorbit ingredientul în organismul dumneavoastră sau dacă interacționează cu medicamentele dumneavoastră. Aceste întrebări depind de cercetarea clinică și de propria situație de sănătate.

O tabletă certificată de oxid de magneziu poate conține exact 400 mg, așa cum este etichetat, și totuși să ofere mai puțin magneziu utilizabil decât o doză mai mică dintr-o formă mai bine absorbită. Un ulei de pește certificat conține cantitățile de EPA și DHA indicate pe etichetă, dar certificarea nu oferă nicio promisiune cu privire la rezultatele cardiovasculare. Un extract din plante certificat corespunde etichetei sale, însă cantitatea poate fi cu mult sub cea utilizată în studiile pe oameni.

De asemenea, testarea este o imagine de moment a unor loturi eșantionate la un anumit moment dat. Programele continue reduc această limitare prin retestări periodice, dar niciun sistem nu eșantionează fiecare flacon. Utilizați testarea de către terți ca pe un filtru printre altele: doza și forma comparate cu cercetările, transparența etichetei, istoricul companiei în materie de conformare cu reglementările și sfatul unui farmacist sau clinician pentru orice luați împreună cu medicamente eliberate pe bază de rețetă. Datele din unitățile de primiri urgențe arată de ce ultimul pas contează, cu o estimare de 23.005 prezentări pe an legate de suplimente în Statele Unite (Geller et al., 2015, N Engl J Med).

Ce categorii de suplimente au cea mai mare nevoie de testare independentă?

Testarea contează cel mai mult acolo unde problemele au fost documentate cel mai des: produsele pentru performanță sexuală, cele pentru scăderea în greutate și cele pentru dezvoltarea masei musculare, care domină constatările FDA privind medicamentele ascunse; produsele pe bază de plante, unde substituirea speciilor este frecventă; și orice provine din sol sau din mare, unde se pot acumula metale grele și alți contaminanți.

Datele FDA sunt disproporționate. Din 776 de suplimente contrafăcute identificate între 2007 și 2016, 45,5% au fost vândute pentru îmbunătățirea performanței sexuale, 40,9% pentru scăderea în greutate și 11,9% pentru dezvoltarea masei musculare (Tucker et al., 2018, JAMA Netw Open). Ingredientele ascunse au fost medicamente eliberate pe bază de rețetă sau medicamente care fuseseră retrase, ceea ce reprezintă un alt tip de risc față de o vitamină care are cu 10% mai puțin decât mențiunea de pe etichetă. În aceste categorii, o certificare pentru sport sau un screening cu o rigurozitate similară este minimul pe care l-am căuta.

Produsele botanice formează al doilea grup. Plantele sunt ușor de confundat, recoltele variază, iar pulberile seamănă între ele. Studiul bazat pe coduri de bare ADN realizat de Newmaster și colegii săi a constatat substituiri în majoritatea produselor pe bază de plante testate și contaminanți într-o treime dintre cele care erau autentice (Newmaster et al., 2013, BMC Med). Cereți teste de identitate și, acolo unde este posibil, un compus marker declarat.

Al treilea grup este reprezentat de ingredientele care concentrează ceea ce se află în mediul lor: uleiurile de pește, produsele din alge marine, rășinile bogate în minerale precum shilajit și ciupercile cultivate pe lemn sau pe sol. Pentru acestea, secțiunea de metale grele din COA este partea care trebuie citită prima. Produsele semnalate în rapoartele de caz din unitățile de primiri urgențe înclină spre primul grup; vizitele determinate de evenimente adverse au implicat cel mai adesea produse pentru slăbit și energizante în rândul adulților (Geller et al., 2015, N Engl J Med).

Citirea unui certificat de analiză: un exemplu practic

Un COA bun este un tabel cu patru coloane: testul, metoda, limita de acceptare și rezultatul. Exemplul de mai jos este un raport fictiv pentru o capsulă de glicinat de magneziu, structurat în modul în care majoritatea laboratoarelor acreditate prezintă rezultatele, cu note despre cum se citește fiecare rând.

Limitele din acest exemplu sunt ilustrative; limitele reale depind de produs, de mărimea porției și de standardul pe care îl aplică laboratorul. Ceea ce contează este structura. Fiecare rând indică o metodă, astfel încât să știți cum a fost măsurat. Fiecare rezultat are un număr sau o non-detectare definită, astfel încât să puteți vedea marja. Numărul de lot din partea de sus a raportului ar trebui să se potrivească cu cel de pe flaconul dumneavoastră, iar numele și acreditarea laboratorului ar trebui să apară în antet sau în subsol.

Comparați acest lucru cu o declarație pe un singur rând, cum ar fi „Metale grele: Conform”. Nu puteți ști ce metale au fost testate, ce limită a fost utilizată sau dacă rezultatul a fost chiar sub aceasta. Dacă o marcă vă trimite un astfel de raport, este rezonabil să cereți versiunea completă.

Termeni de laborator care apar pe rapoartele de testare

O mână de abrevieri acoperă cea mai mare parte din ceea ce veți vedea pe un COA pentru suplimente. Cunoașterea lor durează câteva minute și face mult mai ușoară deosebirea unui raport detaliat de unul superficial.

Un rezultat de „ND” sau „< LOQ” nu este același lucru cu zero. Înseamnă că acea cantitate, dacă există, este sub ceea ce poate măsura metoda respectivă. Acesta este în mod normal un rezultat bun. Devine mai puțin liniștitor dacă limita de detecție a metodei este ridicată în raport cu limita de siguranță, motiv pentru care unele rapoarte riguroase listează LOQ lângă fiecare rezultat.

Afirmații despre testare care ar trebui să vă facă sceptici

Atenție la mențiuni precum „aprobat de FDA” sau „certificat de FDA” pe un supliment, sigilii de la organizații pe care nu le puteți găsi, mențiunea „fabricat într-o unitate înregistrată la FDA” prezentată ca o insignă de calitate și promisiuni ale unui COA care nu mai sosește niciodată. Fiecare dintre acestea împrumută aparența verificării, fără substanța acesteia.

FDA nu aprobă suplimentele alimentare, așa că mențiunea „aprobat de FDA” de pe eticheta unui supliment este falsă. Înregistrarea unității la FDA este o cerință legală pentru unitățile din domeniul alimentar și al suplimentelor și nu înseamnă că FDA a inspectat sau a avizat ceva. Mărcile o tipăresc uneori lângă o siglă care pare oficială, ceea ce poate lăsa o impresie greșită.

Sigiliile sunt ușor de conceput. Dacă nu puteți găsi organizația de certificare online sau o puteți găsi, dar produsul nu se află în listarea sa publică, tratați sigiliul ca pe un element de marketing. Insignele generice de tip „calitate testată”, fără numele unei organizații, intră în aceeași categorie. În cele din urmă, un COA ar trebui să existe înainte de a-l solicita. O companie care promite unul „la cerere” și apoi nu poate furniza un raport specific lotului v-a spus deja ceva despre modul în care își testează produsele.

Cum a ajuns testarea suplimentelor din SUA să fie voluntară?

DSHEA, adoptată în 1994, a instituit sistemul actual: suplimentele nu au nevoie de aprobare înainte de introducerea pe piață, iar FDA trebuie să demonstreze că un produs este nesigur sau etichetat greșit după ce este vândut. Regulile federale GMP specifice suplimentelor au urmat în 2007. Programele terțe s-au dezvoltat pentru a umple spațiul dintre aceste reguli și ceea ce doreau să știe cumpărătorii.

Când a fost adoptată DSHEA, piața reprezenta o fracțiune din dimensiunea sa actuală, iar internetul abia dacă exista ca și canal de vânzare cu amănuntul. Legea a plasat sarcina corectitudinii etichetei pe seama companiilor și a oferit FDA instrumente care funcționează în mare parte după ce apare o problemă. Regula GMP pentru suplimente din 21 CFR Part 111 a cerut apoi producătorilor să verifice identitatea ingredientelor și să stabilească specificații pentru produsele lor, ceea ce a ridicat standardul minim, dar a lăsat testarea să fie efectuată intern.

De atunci, vânzările s-au mutat masiv în mediul online, unde produse din multe țări concurează unele lângă altele și mărci noi se pot lansa în câteva săptămâni. Criticii susțin că modelul post-comercializare nu a ținut pasul (Starr, 2015, Am J Public Health). Certificarea de către terți, cerințele comercianților și rapoartele de lot publicate sunt răspunsul pieței, și niciuna dintre acestea nu este obligatorie.

Ce acoperă fiecare tip de panel pentru contaminanți

„Testat pentru contaminanți” poate însemna lucruri foarte diferite. Panelurile de bază sunt cele pentru metale grele, microbi, pesticide și solvenți reziduali. Uleiurile pot fi testate și pentru oxidare, iar unele produse sunt verificate pentru gluten, alergeni sau substanțe interzise. Întrebați ce paneluri au fost rulate, deoarece un raport poate fi exact și totuși să omită testul care vă interesează.

Metale grele. Plumbul, arsenul, cadmiul și mercurul sunt cele patru standard. Acestea contează cel mai mult pentru ingrediente botanice, minerale, alge marine, ciuperci, pulberi proteice și rășini. Unele paneluri specializate adaugă taliu sau alte elemente pentru ingrediente specifice.

Microbi. Numărul total de germeni aerobi, levuri și mucegaiuri, precum și agenți patogeni specifici, cum ar fi E. coli, Salmonella și Staphylococcus aureus. Aceștia contează cel mai mult pentru pulberile din plante crude și orice nu este tratat termic.

Pesticide și solvenți. Testele de screening pentru pesticide caută reziduuri din agricultură; cele pentru solvenți caută urme ale substanțelor chimice utilizate pentru obținerea extractelor. Ambele sunt mai relevante pentru extractele botanice decât pentru vitaminele sintetice.

Oxidare. Uleiurile de pește, de krill și de alge pot râncezi. Indicele de peroxid, indicele de anisidină și scorul lor combinat TOTOX arată cât de oxidat este un ulei. Unui COA pentru ulei de pește fără aceste valori îi lipsește testul cel mai specific pentru produs.

Substanțe interzise. Programele sportive caută stimulente, agenți anabolizanți, diuretice și alți compuși de pe listele antidoping. În acest panel sunt detectate problemele legate de medicamente ascunse, și este rareori inclus într-un COA standard, cu excepția cazului în care produsul este certificat pentru sport.

Cum arată programul de testare al unui brand credibil

Un brand cu un program serios de testare testează de obicei materiile prime la sosire, testează loturile finite înainte de punerea pe piață, folosește un laborator extern acreditat cel puțin pentru testele pe produsul finit și pune la dispoziție rezultate specifice fiecărui lot. Certificarea de către USP, NSF sau un program pentru sport se adaugă peste acestea.

Testarea materiilor prime confirmă că ceea ce a livrat furnizorul este ceea ce s-a comandat. Testarea produsului finit confirmă că amestecarea, încapsularea și ambalarea nu au modificat nimic. Utilizarea unui laborator independent elimină conflictul unei companii care își evaluează propria activitate. Publicarea rezultatelor sau trimiterea lor la cerere în decurs de o zi sau două arată că respectiva companie se așteaptă să fie verificată.

Puteți verifica cea mai mare parte a acestor aspecte din exterior. Căutați pe site-ul brandului o pagină dedicată calității sau testării, care menționează laboratorul, explică ce teste sunt rulate pe fiecare lot și vă permite să căutați rezultatele după numărul de lot. Apoi comparați ceea ce scrie acolo cu ceea ce arată de fapt un COA demonstrativ. Dacă pagina promite testarea pentru metale grele, iar raportul listează doar microbi, pagina nu este exactă.

Comercianții cu amănuntul au început, de asemenea, să solicite documentație de la vânzători. Amazon a introdus cerințe de documentare a calității pentru suplimente în urmă cu câțiva ani (Crawford et al., 2022, JAMA Netw Open), dar același studiu a constatat că majoritatea produselor cumpărate de acolo nu corespundeau etichetelor lor, ceea ce arată limitele documentelor fără testare independentă.

Întrebări frecvente

Este testarea de către terți impusă de lege?

Nu. Producătorii trebuie să respecte normele GMP și să se asigure că etichetele lor sunt veridice, dar testarea independentă și certificarea sunt voluntare.

Poate un supliment să fie de bună calitate fără o sigilă?

Da. Unele companii testează riguros, dar renunță la certificare din cauza costurilor. În lipsa unei sigile, solicitați COA-uri recente, specifice lotului, de la un laborator acreditat.

Înseamnă mențiunea „testat în laborator” de pe o etichetă că a fost testat de terți?

Nu neapărat. Poate însemna că respectiva companie a testat produsul în propriul laborator sau a testat doar ingredientele brute. Căutați numele unui laborator sau organism de certificare independent.

Care sigilă este cea mai bună pentru uz general?

Certificările USP Verified și NSF includ ambele audituri ale unităților și testare continuă, ceea ce le face alegeri solide pentru vitaminele și mineralele de zi cu zi.

Ce sigilă ar trebui să caute sportivii?

NSF Certified for Sport sau Informed Sport, deoarece ambele testează pentru substanțe de pe listele antidoping. Consultați organismul de conducere al sportului dumneavoastră pentru a afla programul său preferat.

Cât de des sunt retestate produsele certificate?

Depinde de program. Programele continue retestează periodic sau pe fiecare lot, motiv pentru care ar trebui să verificați lista actuală a organismului de certificare, mai degrabă decât o sigilă de acum câțiva ani.

Sunt produsele pe bază de ciuperci și plante medicinale mai greu de testat?

Da. Ingredientele botanice conțin mulți compuși și variază în mod natural, astfel încât testarea identității și a potenței necesită metode specializate. Pentru chaga și alte ciuperci, întrebați dacă COA-ul acoperă metalele grele și compusul marker specific, cum ar fi beta-glucanii.

Referințe

1. Crawford C, Avula B, Lindsey AT, et al. Analysis of Select Dietary Supplement Products Marketed to Support or Boost the Immune System. JAMA Netw Open. 2022;5(8):e2226040. PubMed 35947382
2. Geyer H, Parr MK, Mareck U, et al. Analysis of non-hormonal nutritional supplements for anabolic-androgenic steroids – results of an international study. Int J Sports Med. 2004;25(2):124-9. PubMed 14986195
3. Starr RR. Too little, too late: ineffective regulation of dietary supplements in the United States. Am J Public Health. 2015;105(3):478-85. PubMed 25602879
4. Tucker J, Fischer T, Upjohn L, et al. Unapproved Pharmaceutical Ingredients Included in Dietary Supplements Associated With US Food and Drug Administration Warnings. JAMA Netw Open. 2018;1(6):e183337. PubMed 30646238
5. Jordan CR, Harris CM, Miranda MI, et al. Labeling compliance and online claims for Ayurvedic herbal supplements on the U.S. market associated with the purported treatment of COVID-19. Food Control. 2023;148:109673. PubMed 36778101
6. Green GA, Catlin DH, Starcevic B. Analysis of over-the-counter dietary supplements. Clin J Sport Med. 2001;11(4):254-9. PubMed 11753063
7. Newmaster SG, Grguric M, Shanmughanandhan D, et al. DNA barcoding detects contamination and substitution in North American herbal products. BMC Med. 2013;11:222. PubMed 24120035
8. Betz JM, Rimmer CA, Saldanha LG, et al. Challenges in Developing Analytically Validated Laboratory-Derived Dietary Supplement Databases. J Nutr. 2018;148(suppl_2):1406S-1412S. PubMed 31505676
9. Cohen PA, Maller G, DeSouza R, et al. Presence of banned drugs in dietary supplements following FDA recalls. JAMA. 2014;312(16):1691-3. PubMed 25335153
10. Geller AI, Shehab N, Weidle NJ, et al. Emergency Department Visits for Adverse Events Related to Dietary Supplements. N Engl J Med. 2015;373(16):1531-40. PubMed 26465986
11. 21 CFR Part 111 (official source). www.ecfr.gov
12. nsfsport.com (official source). www.nsfsport.com
13. Informed Sport search (official source). sport.wetestyoutrust.com
14. consumerlab.com (official source). www.consumerlab.com